Forme de eliberare

Forme de eliberare

duminică, 14 noiembrie 2010

...de Noiembrie

(Re)Vii?
Raven...
Astept indelung lasarea serii, vreau sa primesc iarasi imbratisarea binefacatoare, vreau sa gust din potirul noptii.
E sanatica dorinta mea.De vrei sa ma cunosti, sa ma atingi, priveste-mi dara, cu aceiasi ochi blajini, zborul de revenire la viata.
Inca imi sclipesc ochisorii ca odinioara, ma raportez la viata eliminand niste croncanituri de neinteles si uneori mai dau o tura, privind de sus oamenii, incercand o intalnire tot in vazduh poate cu un biet suflet.Seri calde de Noiembrie petrecute cel mai probabil in alte dimensiuni asa-zise lumesti, vrand parca sa ofer iara o parte din mine.

Voi ajunge sa te simt alaturi de mine cand voi atinge un nivel superior al intelepciunii mult dorite.

Intelepciunea nu consta in a sti cum sa speli geamuri, ci in a o face.
(din Intelepciunea Zen)

Magia momentelor ramane pastrata intr-una din camerele din Castelul Interior, transformata in Sanctuar. Castel cu scari din lemn masiv, la fiecare pas scartaie si tresari.E intuneric, te folosesti de lumanari.Iti aruncii ochii in jur si vezi candelabre imense.Umbre jucause te petrec pana la turnul din aripa de est.Ajuns acolo, vrei sa deschizi usa de la Casa Clopotului.Esti surprins cum vezi ca o alta Umbra se apropie si incepe sa  faca meditatie pe dangatul Clopotului.E un Clopot mediu, din bronz si argint, cu cateva motive decorative.

Se trage Clopotul pentru a alunga spiritele rele, pentru a dispersa usor norii pe timp de ploaie sau furtuna.Acum e liniste, nu simti prezenta spiritelor rele si nici nu vezi nori greori pe cer.Liniste.Te intrebi daca ar fi bine sa incerci sa te bucuri de dualitatea acestuia sau sa ramai tot un mic observator.Ramai pe loc si urmaresti in continuare secundele cum se scurg, sunetul cum se lanseaza in calatorie, cerul cum atent se supune, vantul cum doreste sa ajute, cum ia de brat fiecare fir de praf ...

Faci pasi,faci pasi marunti si te apropii, zaresti in dreapta o perna si te asezi.Scoti carnetelul de notite si te apuci de scris.Iti reamintesti de o dupa-amiaza de primavara din Cismigiu cand te-ai oprit pe o banca si ai inceput sa scrii tot ce-ti trecea prin cap, notai cu fidelitate fiecare gand cu legatura sau nu, notai si te bucurai de emotia ascunsa a creatiei.

Te readuce in prezent cantecul aripilor lui, asezat pe pervazul turnului.Te atrage sclipirea din ochii sai timizi. Te ridici, te indrepti catre el aproape hipnotizat, il atingi, e minunat...

Oh...e tarziu, a trecut si aceasta zi...se lasa seara, soarele isi respecta ritualul de asfintire...
Pentru mai tarziu...

"Somn usor"

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Devenire in ridicol

Merg sa iau o gura de aer!

...(20 minute mai tarziu)...am revenit cu o pofta si mai nebuna de stat in inutilitate.Suntem impreuna si mereu separat.Credeam ca sunt acolo pentru tine si nu am fost niciodata cu adevarat.Cum as putea sa te parasesc inca o data? Cum as putea sa cred in Adevar, Dreptate, Frumos ? Lungile discutii usor intelectualizate, ma faceau sa cred ca sunt desteapta, frumoasa, puternica si...curajoasa.Stii, poate mult mai bine decat mine, ca lucrurile nu stau chiar asa.Mai mult ca niciodata simt ca merit sa raman in punctul de unde mai ieri am plecat plina de speranata si cu inima cat un purice.Denigrarea radacinilor doare iar planta se usuca in timp.Nu sunt departe de nebunie, asa-i?

Tocmai am mancat o para, e dulce-acrisoara; am refuzat o invitatie de a iesi la suc cu niste persoane(fosti colegi) cu care nu am avut contact de mai bine de 2 ani, despre ce as putea sa vorbim, mai ales ca eu sunt Prea in apele mele?

Prea...filosofia acestui cuvintel ascunde secretul unei vieti cumpatate.Ma aveam, pana mai ieri, curata, plina de frustrare si mai buna...azi am dezvelit cufarul facut din lemn de stejar si am dezlantuit haosul Facerii.Energia vitala nu-mi mai este benefica, pentru ca nu mai cred, nu vreau sa cred si nu gasesc nici motive.

Credeam ca sunt sensibila, ca sunt buna, dulce, dragalasa dar nu, nu este adevarat...e o uratenie morbida...caut cuvinte sa impresionez simtamintele si nu iese nimic, banal si brutalitate la ordinul numitorilor.

Cum se face ca traim in aceasta bezna unde abia de mai zarim niste umbre, parca si ele speriate si tacerea adanca.Nu vreau ca din disperare sa ma leg de viata prin liantul verde din jungla.

Imi pare rau pentru tot.Se spune sa nu-ti para rau de alegerile facute pentru ca la acel moment pare-se sa fi fost cea mai buna varianta. Ei bine...mie-mi pare rau de multe, atat de multe...iar liniste, pace, iubire nu mai merit.Mi-e dor, dar parca nici dorul nu-si mai are rostul in lumea mea.Firea omeneasca, oh doamne...

Am plecat cu ganduri marete si am revenit invinsa si n-am nici un motiv sa mai plec.O noapte frumoasa cu cer senin si cantec de tara, cant de cocos, latrat de Grivei si multe frunze cazatoare...Astrele nu au fost in toane bune in urma cu 23 de ani, am fost conceputa intr-o cabana fara lumina din Brasov...si iata ca a iesit lumina...Eu, o ratata frustrata...si uite cum caut cuvinte care sa ma duca iar la tine, pentru ca nu am cum sa te mai chem decat cu gandul.

Un al doilea Dumnezeu ai devenit, iar eu, eu nu mai cred in nimic.O forma de meditatie incerc tot cand revin la tine, cand te caut, cand iti vorbesc.

Mi-e scarba si lista creste pe zi ce trece si muzica rock persista si gandurile gonesc...

"Somn usor"