de Discutie...

Subiect intrigant, de neinteles, ce trezeste multa verva...Am devenit...

"cel mai puternic sentiment se stinge fara un raspuns"

Si s-a dus usor pe cararea din padure

Am citit primul capitol din "Heidi, fetita din munti"-Johanna Spyri, l-am inceput pe cel de-al doilea, am fost intrerupta si...m-am oprit de tot.
Am crezut ca as putea rezona dar nu...
Drum...

"Somn usor"

Miraje

Poate intr-o zi voi fi mai buna decat sunt acum...

Poate atunci voi putea spune Lor ce e in minte, chiar daca prietenii imi spun ca nu toti merita.A cui e vina?A lor ca au un creier si nu-l folosesc, a lor ca duc povara unui destin pe jumatate condeiat de predecesori, nu voi afla curand, poate e acesta misterul ce-mi face cu ochiul, daca altele si-au urmat intuitia...

Ar fi bine sa dorm, omul din umbra nu ma lasa, ma tine treaza in bucuria linistei, a noptii mult iubite.Te gandeai sa vezi pietre ascunse doar ca sa creasca? Am abandonat tot. De ce as continua ? Pretind un interes galant pentru firele de ite atent crosetate si cred cu tarie ca va iesi o haina ce-mi va fi suficienta pentru frigul ce va sa vie.




Consum

Astept cu nerabdare ziua cand voi pierde iar.Deja ii favorizez aparitia. De ce sa nu-mi manifest absolutul iubirii? Cum as putea sa-mi refuz un astfel de privilegiu, cand stiu ca voi primi tot ceea ce-mi doresc : imbratisari, multe lacrimi, durere tacuta (pana de curand nu stiam ca durerea mea poate avea glas, atinsesem performamta unei narari si eram tare mandra), regret si putina vinovatie.

M-am asezat pe unde am gasit loc liber. Indur conversatii frumoase. Ma bucur de accesele de izbucnire infundate de glasul ragusit al neajunsurilor culpabilizatoare. Liniste interna cu frecvente intreruperi umane ce cauta intelesuri pentru comportamente si valori intolerabile, noi, neobisnuite, stranii, pamantesti.

Lupt pentru necuvinte.Ele, cuvintele, nu ma ajuta acum, nici nu ar avea cum s-o faca, un paranormal aproape de normal, atat de aproape incat am uitat pentru ce sunt aici. Sa-ti intind mana sau sa te las pe tine sa-mi ceri?Sunt normala pentru ca apartin, conform testelor, majoritatii, sunt anormala pentru ca nu am nimic in comun cu voi.Daca m-as apropia de voi fiind imbracata in negru, m-as apropia sfios, bucuros, calduros, prietenos de lumea voastra colorata, nu m-ati primi, as fi supusa unor investigatii culturale si as fi o mica raritate, un mic UFO si m-ati supune iar testelor.Nu am nevoie de masuratori pentru ca nu-mi confirma realitatea absoluta ci doar pe cea tangibila.

Consum mult si produc neplacere, adica mila.Ce sa fac eu cu mila?
Un secret : imi tine de foame...din acest motiv am inceput sa mananc mai putin si...arat si mai bine...inca un motiv sa ma iubesc mai mult.

Tu...
Spune-mi e vezi! Daca te raneste voi schimba totul, dar tanjesc dupa un raspuns.Te rog...
Daca ar fi sa spun : Imi pare rau! ar fi pentru faptul ca am supt toata seva si aproape te-am uscat, tu crezand ca ai inflorit.Ti-ai dus ulciorul la izvor, mergand doar pe aceeasi carare bine stiuta, daca ai fi schimbat, te-ai fi temut pentru ulciorul meu deja ciobit...
A fost o vreme cand ti-am citit scrisorile catre Viata si...am chicotit inocent pentru ca nu stiam.Ti-am trimis o scrisoare si s-a ratacit, Ar fi fost Prima catre tine.Inca un semn de abandon.Cum sa mai dorm linistita atunci?Cum?


Lumea se trezeste usor...Cere explicatii si oricum nu intelege.De ce ar intelege?De ce s-ar obosi sa inteleaga?E deja obosita de munca si...poate de prea mult lumesc...Incerc un somn siret, cu obisnuitele lacrimi calde si sarate si cu siguranta voi reveni pe taramul laic adapandu-mi "fereastra sufletului" cu aceleasi lacrimi morbide...

"Somn usor"

Dupa o vreme...

...am revenit...
Nu te uita mirat, de parca nu ai recunoaste ce vezi...e acelasi invelis ce acopera un nou continut explozibil de asta data.
Vechea lumanare arde, acum insa are un motiv bine intemeiat.
Am pierdut urma cristalului si am devenit o umbra...
Stai linistit, sunt bine...Nu-ti face griji...Acum imi exprim si mai bine adevarata fata...
Cu aceeasi superficialitate, cu o doza mai mare de egoism...totul presarat cu nisipul narcisismului...am reaparut...
Imbratiseaza-ma si iubeste-ma mai mult ca oricand, rasplata o voi primi curand...
Ghideaza-ma pentru ca nu stiu incoto sa m aindrept, ma apropii catre cele cunoscute insa nimic nu mai e la fel.Vor ceva de la mine si nu inteleg au de au reusit sa se gandeasca la asta, de parca nu ar avea ochi si macar un graunte de sclipire...
Te simt mereu,
Te simt la fiecare pas,
E dureros cand imi etalez latura pur umana si uit de tine,
E strigator la cer cum pe zi ce trece ma aproii iar de viata normala,
E trist pentru ca sunt ignoranta
E dezamagitor sa ma privesc in oglinda si sa vad ramasitele omului ce l-ai vrut odata,
E bolnavicios felul cum am ales sa traiesc,
Ii ranesc pe toti, da, ii ranesc pentru ca nu se pun macar pentru o clipa in locul meu sa vada de ce aleg sa fiu asa, sa vorbesc, sa gandesc asa...
Ma bucur cand fac lucruri ce m-ai invatat, sunt asa mandra si in interior plang pentru ca stiu ca sunt DOAR UN OM RATAT...
N-ai vrut sa recunoasti asta niciodata, chiar daca eu am pus-o in cuvinte
......................................................................................................................................................................

"Somn usor"